Alexandra Jicol este o pictoriță româncă și face parte din portofoliul de artiști ai Agenției de Artă “Fusion Arts” creată de Grupul Noblesse. Mai multe detalii aici
Spuneți-ne câteva cuvinte despre Dvs
„M-am născut și am crescut la București, România, într-o perioadă de dictatură și de privare a libertăților de bază și a demnității umane. Mi-am petrecut jumătate din copilărie în munți (o domnișoară sălbatică și nefericită, cu bunicii, verii și fratele meu), aproape de natură: pescuit, drumeție la nesfârșit în pădurea adâncă, călărie, vizionarea stelelor noaptea, învățând despre plante și copaci, animale. Cealaltă jumătate din timp l-am petrecut în București (când nu am fost în vacanțe la munte). Un astfel de contrast de lumi! Ambele lumi m-au incitat să observ profund natura și natura omenirii. O curiozitate și exaltare care nu m-a părăsit niciodată. Aceste amintiri îmi hrănesc și astăzi inspirația. A fost fascinant. „Observând, mereu observând„… observându-mă și exprimându-mă ”, așa cum am scris în finalul declarației mele.”
Cum v-ați dezvoltat cariera? Ce meserii ați avut?
Am pictat mereu, de când mă știu. Pentru mine era și este o nevoie aproape obsesională, fizică și psihologică; fără ea mă simt panicată, dezechilibrată, pierdută. Începând cu perioadele în care stăteam cu bunicul meu care picta în liniște în timpul iernii, în timp ce sorbea ceaiuri făcute din plante medicinale pe care le aduna și le prepara. Știa, înțelegea aproape totul numai prin observarea și studierea lumii și a tot ceea ce ne înconjoară: gândirea de sine. Mă consider foarte norocoasă că am putut lua din natură (sursa pură de viață), o abordare mai atentă a ceea ce înseamnă realitatea. De-a lungul anilor am fost curioasă să aflu tot ce îmi ieșea în cale: am studiat multe lucruri legate de corpul uman și de îngrijire, de oameni. Am absolvit Institutul URASENKE din CHADO / TEA CEREMONY, Japonia, Kyoto și am studiat mai multe arte tradiționale japoneze: SHODO, IAIDO, Art of Wearing the KYMONO, etc. În plus, am avut job-uri pe perioade scurte (legate de artă sau nu), și au avut ca scop învățatul, inspirația și să strâng fonduri pentru viitoarele mele proiecte artistice. În niciun moment nu mi-am lăsat obiectivul principal din vedere: să creez în continuare, să îmbunătățesc și să-mi împărtășesc pasiunea în timpul vieții: ARTA. Recunoașterea mea oficială ca artist a început atunci când am obținut un contract de colaborare legat de artă în Belgia (cca. 1991). A fost punctul meu de plecare profesional. Cu drag, lucram excesiv aproape 19 – 20 de ore pe zi de muncă creativă. Ani de zile am trăit doar pentru artă cu scopul de a îmbunătăți un cadou care mi-a fost oferit la naștere. La un moment dat făceam peste 150 de tablouri pe an.
Ce își propune să transmită opera Dvs?
Mă străduiesc să creez un limbaj nou care să exprime lucruri și lumi nevăzute, pe care cuvintele nu le pot înfățișa. Universuri paralele, lucruri pe care subconștientul nostru le-ar putea recunoaște și traduce indiferent de vârsta, țara, cultura, orientarea noastră sexuală, credințele, dogmele, culoarea și alte etichete cu care suntem umani. O limbă care poate transcende toate limitele.
Cine sunt cei care v-au inspirat în carieră?
Scopul vieții mele a fost exact invers: să nu mă bazez pe alți artiști, pe tehnicile lor și pe ceea ce a fost creat înaintea mea, motiv pentru care nu urmăresc aproape niciodată ceea ce este la modă sau ceea ce „vinde”, ci mai degrabă încerc să experimentez singură, descoperind noi tehnici. Mă consider un artist non-comercial (operele mele de artă sunt vândute publicului ca fiind doar originale – lucrări pe care le percep ca având, la fel ca oamenii, un suflet care nu este duplicat). Prin aceste lucrări vreau doar să strâng suficiente fonduri pentru a continua (pe cât posibil), o lucrare calitativă și pentru a atinge cu adevărat inimile unora; să lăsăm poate ceva în urma umilei mele existențe „umane”. Simt întotdeauna o IUBIRE, pe care simt că o pot transmite cel mai bine (amestecat), prin eforturile mele creative.
Ce tendințe în artă urmați?
Nu urmăresc tendințele, dar mă las inspirat de locuri noi, oameni (comportamente, personalități … etc) și culturi.
Ce rol are artistul în societate?
Din perspectiva mea, rolul artistului este acela: de a trezi și de a menține viu sufletul omenirii.
Sau cum am scris într-o zi: “Un pictor sau artist nu este altceva decât un mediu, un filtru, prin care„ adevărul “se străduiește să fie livrat (materializat), în conștiința colectivă. Arta nu este cu siguranță despre sine, Eul cuiva. și mulțumirea personală; Un adevărat artist este prins între înțelegerea responsabilității sarcinii sale (sensul său spiritual) și concepția greșită a celor care o văd ca fiind doar un alt sens pentru a produce materialism. ” sau cum vor spune și unii: „Scopul principal al ARTEI este să conectăm sufletul cu natura divină, nu cu divertismentul”.
Care este opera Dvs de artă preferată?
Al meu sau al altcuiva? Legat de opera mea de artă: Toate au un sens, o poveste, un timp precis în evoluția mea artistică și personală. Îi îmbrățișez pe toți, indiferent de imperfecțiunile lor. Indiferent dacă le percep ca fiind tranzitorii sau capodopere.
Cum a-ți descrie munca Dvs?
Întotdeauna sunt reticentă în privința catalogării mele; îmi dă senzația de a construi ziduri sau limitări în jurul meu, în timp ce, în realitate, încerc să le dărâm pe cele pe care le am deja.
Ce teme urmăriți când creați lucrările Dvs?
Instinctiv am fost ghidată (așa cum am descoperit mai târziu în viață că și în arta antică o făceau și ei), să caut și să încerc „să exprim biologia conștiinței”. (Sau chiar mai bine explicat mai jos în declarația mea oficială de artist).
Care este proiectul la care visați?
Poate că 98% din proiectele la care am visat, le-am realizat. Am mare încredere în viziunea mea și în momentul potrivit pentru care o viziune îmi va arăta următorul pas. Ghidul meu a fost întotdeauna: „instinctul meu”.
BIOGRAFIE: FR ~ NOTE DE L’ARTISTE ~
“- J’ai essayé dans mon travail de créer une indépendance picturale complète; Après des années d’intense création j’ai essayé de conserver ma relation physique et charnelle avec les couleurs, les formes et la texture. Une recherche constante et un sujet qui revient comme une obsession:”le regard”, l’état humain. Comment définir des états d’esprit, des attitudes etc … par des couleurs et des formes assez simples? Comment aller au plus profond creuser dans mon être et celui des autres ? Guéter, sentir, filtrer à travers moi pour le transferer sur une toile, papier ou autre support. Filtrer jusqu’au point d’avoir la pure essence de ce que j’ai capté, incarner une ame que “j’emprisonne” dans une oeuvre. “Emprisonner” voila un mot que j’emploie mais qui est l’opposé de ce que je veux exprimer ! Mes oeuvres debordent… et on a toujours l’impression qu’elles peuvent s’étendre à l’infini . “L’être humain” : voila le sujet le plus complexe le plus passionnant, une quête constante dans “la recherche de la vérité !(…) Depuis longtemps je cherche à enrichir mes projets d’autres champs (théâtre, écriture etc.), je les utilise, m’en imprègne, à chaque rencontre ils insufflent un souffle nouveau dans ma création.Cette soif d’expression, de générosité et de partage ont toujours été ma raison de vivre. Explorer, explorer toujours. Explorer et m’exprimer” Alexandra Jicol – Declarația artistului
„Prin munca mea, am încercat să creez o pictură completă. După ani de muncă intensă, mă străduiesc să surprind în munca mea relația fizică cu culorile, formele și texturile. Un subiect constant de interes îmi revine ca o obsesie: condiția umană și modul de a defini stările sufletești și atitudinile prin culori și forme simple. Observ, simt, filtrez prin mine însumi pentru a transfera acest lucru pe o pânză, hârtie sau alte fundații. Filtrez și mă perfecționez continuu până când voi avea esența pură a ceea ce doresc să surprind. Surprinderea sufletul transpus într-o operă de artă. Vreau ca munca mea să se reverse și pentru privitor și să simtă că se extinde în infinit. „Ființa umană” – iată subiectul cel mai complex și cel mai pasionat, o căutare constantă în „cercetarea adevărului”. Timp de mulți ani, am explorat o abordare clasică a picturii și în timp ce activitatea mea actuală pare divergentă, aceste stiluri și abilități clasice constituie punctul meu de plecare. Mi-am îmbogățit proiectele prin alte domenii artistice (teatru, scris muzică etc.), pe care le folosesc și mă inspiră. Această sete de expresie, generozitate și împărtășire au fost întotdeauna motivul meu de a trăi. Explorând, mereu explorând… explorând și exprimându-mă … pentru a mă înțelege mai bine, vă rog să citiți și scrierile și gândurile mele de mai jos: sunt un simplu observator, un călător prin viață. Scopul meu este să privesc, să aud, să explorez, să învăț, să exprim, să împărtășesc, să apreciez pe toate, dacă este posibil, ca un suflet nejudecat și tolerant.
“Artiștii sunt cele mai fragile ființe, dar totuși împuterniciți cu o încăpățânare și o rezistență incomensurabile pentru ceea ce sunt destinați. Sunt atât de dedicați sarcinii lor, încât nici criticii, nici laudele nu ar putea interfera sau face vreo diferență în desfășurarea destinului lor “.
“Continuând să asculți cel mai profund ecou al sufletului … așa cum știu că este cea mai pură sursă de adevăr…”
“Artistul își va continua calea ca un observator complet independent, indiferent de„ realitatea pe care o va alege să o abordeze în scop de studiu.”
