La inceputul secolului XIX, muzica era foarte apreciata de catre romani. Prin muzica isi exprimau trairile, gandurile si traditiile. Muzica era prilej de bucurie sau de tristete in functie de eveniment. Orchestrele lautaresti erau favorizate in Principate, in timp ce in Banat si Transilvania se asculta muzica simfonica. Tot in aceste regiuni, teatrul a fost practicat la un alt nivel, luand nastere opera si opereta.
Anton Pann acorda o atentie sporita folclorului si mai ales muzicii religioase, iar din pasiunea sa se naste o carte cu astfel de cantece. Mai tarziu, romanii s-au inspirat din Occident si odata cu tiparirea primelor carti muzicale, s-a acordat un studiu aprofundat muzicii instrumentale. Astfel, in 1834 se infiinteaza Scoala de muzica vocala, de declamatie si literatura a Societatii filarmonice in Bucuresti. Primul manual a fost insa de muzica religioasa, creat de ieromonahul Macarie si editat in 1823 la Viena. In 1829, Teodor Burada contribuie la pregatirea muzicala a tinerilor si le ofera in ajutor manualul “Gramatica romaneasca de note” de tip occidental.
Pe la jumatatea secolului XIX, cultura romana moderna se face simtita in toata tara prin invatamantul practicat de toate clasele sociale si prin noile activitati culturale intreprinse. Odata cu disparitia regimului fanariot, atentia este indreptata spre cultura franceza. Se adopta un stil elegant, specific petrecerilor de salon la care participau nobilii.
Palatul Noblesse, a fost si el martor inca din 1881 la concerte pline de fast, de o frenezie a notelor muzicale rezultate din diverse instrumente. Pastrandu-si pana in zilele noastre frumusetea de odiniora, cladirea monument istoric a ramas ca o amprenta nerostita in timp. Aici se organizeaza petreceri, concerte, evenimente culturale, de business sau workshop-uri. Este apreciat pentru unicitatea sa, iar muzicienii sunt atrasi de acustica salii Baroque, si mai ales de pianul care ii asteapta acordat si pregatit pentru orice eveniment. Pianul care a reusit de nenumarate ori sa emotioneze inima invitatilor prin sunetele sale divine si clasice. Interioarele palatului, se gudura de fiecare data la auzul notelor delicate redate cu naturalete si maiestrie de artistii invitati la noi.
Sursa: Turcanu I.(2007), Istoria românilor: Cu o privire mai largă asupra culturii, Braila: Editura Istoros
